Vazandu-l acolo cum ii tremura mana cand eu il privesc si cand imbratiseaza persoana gresita, mi se taia respiratia.Doream ca el sa fie dur si sa-mi zambeasca miseleste.Sa-mi fie superior, sa ma faca sa sufar pentru ca l-am pierdut atat de usor.In schimb ii vedeam deja perle imaginare varsandui-se din ochii care se facura roz-rosii, lasand mainile sa fie perpendiculare cu pamantul si doar ma privea.Stiam amandoi ca cea ce vrem nu e cea ce exista de fapt.Nu am vrut sa vad aceasta slabiciune, care m-a facut sa-l iubesc mai tandru ca oricand.Nefiind langa mine, totusi ii simtea caldura rezultata furiei si dezamagirii sufletului.
El nu vroia ca eu sa-l pierd.