Gata, uneori nici nu mai stiu ce sa fac cu viata mea.Altii au sigur o viata mia buna ca a mea, si poate si eu o am mai buna ca a altora apreciaz asta dar acum chiar nu pot.De ce eu pun sentimentul asta pe un tron si altii dau cu sutu asa brusc? Sunt prea dezamagita si suparata sa scriu ceva coerent si logic aici.Nu am cui ma descarca, sigurul meu prieten e plecat si probabil nici nui ziceam.Sunt atat de singura intr-o lume care critica si impune reguli.De ce se spune ca dragostea n-are piedici si obstacole? Cand distanta dintre doi oameni e prea mare ca ceva sa se lege.Sunt satula si obosita de dragoste.Epuizarea mea ma sfasie sufletesc, nu-mi pot controla emotiile, imi vine sa plang dar…nu vreau sa dau explicatii nimanui de ce se intampla cu mine acum, asa ca ma abtin.Vreau sa ma duc undeva sa sufar in mine.De ce spun altora ca viata merge inainte si fara el.E ceva absurd.Mi-am demonstrat-o mie ca e patetic sa ti se spuna asa un sfat cand…tu ti la el cu disperare.Simt ca sufletu mie strans si spulberat acum, transformat in nisip se amesteca cu restul desertului.Sunt copil recunosc, nu stiu de ce imi fac atatea griji, acum ajunsa acasa realizez ca 200 de km ne despart fizic si oficial noi nu mai suntem si nu mai apartinem unu altuia si si…Mie frica.Oare daca ne vom mai vedea vreodata iti vei aminti de mine? Nu cred.Poate maine te uit.Dar azi nu-mi mai suport inima.Te sun diseara N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu