De ce renunt asa repede cand lumea imi spune ca sunt o luptatoare? Degeaba as lupta in cazul asta.As lupta in vid in gol.
De ce lumea din jurul meu is joaca rolul la limita? Si daca ar trece granita? Poate atunci as zambi cu sufletul impacat ca nu sunt papusarul ce controleaza o serie de papusi.
De ce imi fac griji la varsta asta cand eu ar trebui sa ma joc? In viitor se va agrava aceasta suita de intrebari? si totusi daca asta reprezinta lumea mea eu oare ce ar trebui sa fac?
Oare am nevoie de ajutor? Si daca nu am nevoie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu