Monolog de seara.

    Mă aşez în pat.Noaptea mea pierdută sau mai degrabă sa-i zic dimineaţa căci e deja 4:00 si eu aleg abia acum sa dorm.Aşa şi revenind, mă aşez în pat-pe spate.Inimioara mea caldă şi pufoasă mă relaxează mereu.V-aţi prins e o pernă.Huhh….tavanul e prea urât.Aşa că selectez poza ta în mărime mare căci poate în seara asta mă voi sătura şi o voi închide şi nu voi mai adormi privindu-te.Paharul de scotch e pe noptieră-bun calmant îmi zic.I-au şi ultima înghiţitură, deja lumea se întunecă cu lăsarea ploapelor peste ochii îngânduraţi.

     Nu stop.Time-out.Nu pot să dorm.Sar tresărind din pat şi privesc afară.Număr pe degete câte lumini mai sunt 10-20.Le sting uşor doar cu vârful degetelor.Acum doar luna mai păzeşte oraşul.Mă uit la lună nu nu.Mă uit la stele.Sunt multe dar numai una iţi poate îndeplini dorinţa.Oraşul e monoton.E deja 5:59 când a trecut timpul? L-am privit prea mult pe… sau stingerea lumnilor a durat mult mai mult de o secundă? Soare îţi faci deja apariţia? Atunci eu mă retrag, căci secretul meu e la stele nu la soare.Deci spun “la revedere” .Ne vedem diseara S<3